Bâcul - un copil izolat şi încăpăţânat

„Bâcul e personajul izolat şi ignorat de toţi, care îşi construieşte singur lumea sa sălbatică. Chiar de la prima atingere, el se revoltă, se opune, îţi creează numai probleme. Am avut o sumedenie de necazuri din cauza lui - fiecare metru mi s-a dat cu greu. Bâcul e un copil încăpăţânat, căruia nu i s-a acordat atenţia cuvenită la vârsta respectivă şi el, formându-se din capul lui, acum se încăpăţânează. Cu toate acestea, el mi-a trezit mult respect, fiindcă e cartea de vizită a capitalei RM, aşa cum sunt râurile Sena - în capitala Franţei sau Moscova - în cea a Rusiei”.

Pavel Păduraru

Aşa caracterizează Bâcul artistul Ghenadie Popescu, care de joia trecută până marţi a parcurs râul în lungime, mergând pe jos, prin apă, şi târâind din urmă o luntre din poliester. Popescu n-a putut să-şi înceapă drumul din satul Temeleuţi, Călăraşi, cum îşi programase iniţial, deoarece de aici până în s. Bucovăţ, Bâcul e secat şi plin de stufăriş. Luni, Ghenadie, însoţit de biologul Vlad Postolachi, care îl filmează de pe mal, au ajuns la Chişinău, urmând să-şi continue calea până în s. Gura Bâcului, r-l Anenii Noi, unde râul se varsă în Nistru. Ajungând însă la gara Revaca, artistul n-a mai rezistat fizic şi s-a oprit.

„Omul-torbă” nu poate fi oprit…

În Bâc, Ghenadie Popescu a purtat pălăria şi tradiţionalul său costum de poliester, fiind încălţat în cizme pescăreşti, iar în barcă a avut un sac din acelaşi material, în care păstra nuci, brânză şi slănină. Artistul şi-a cusut hainele respective anul trecut şi de atunci, când se îmbracă în ele, susţine că se transformă în „omul-torbă”, care reprezintă poporul. Iată cum ne explică Ghenadie mersul prin Bâc:

„Omul-torbă” se bagă oriunde. Dacă el vrea să vadă Bâcul pe viu, nimeni nu-l va putea opri să-şi ia torba, să coboare în apă şi să cotrobăiască prin nămol. Pe Bâc, „omul-torbă” a depus un efort nebun, dar absolut inutil. El ştia din start că nu va câştiga nimic, că nimeni nu-l va lua în seamă, că problema curăţării şi amenajării Bâcului este irealizabilă în condiţiile în care trăieşte, totuşi, nimic nu poate fi un obstacol pentru el. Cu ochii închişi, „omul-torbă” merge înainte”.

„Ce-i asta, măi?!”

Reacţiile la vederea „omului-torbă” în Bâc au fost diferite. Un tractorist din Străşeni, observându-l, a început să strige uluit: „Măi! Ce-i asta, măi?!”. O bătrână din Chişinău şi-a făcut semnul crucii şi a rupt-o de fugă de-i sfârâiau sandalele. Nişte copii l-au rugat să le permită să se joace cu „barca” şi „omul-torbă” a fost nevoit să le explice că aceasta nu e o jucărie, ci e transportul său. Iar un bărbat din capitală l-a rugat să-i vândă barca pentru băieţelul său. Un bătrân din Ungheni s-a oprit pe mal şi a început să le recite o poezie despre Bâc. Altul, din Străşeni, a vrut să ia apă din râu, dar când l-a văzut pe „omul-torbă”, a tresărit, exclamând: „Vai, Dumnezeule, ce debil!”.

„Am văzut faţa R. Moldova”

De la bun început, Popescu şi-a dat seama că va avea o călătorie dificilă, dar aceasta s-a dovedit a fi infernală. „Ne-am pornit doi şmecheri de la oraş şi unul se gândea că se va plimba pe mal cu camera în mână, iar altul - că va trage lejer o bărcuţă prin apă. N-a fost nici pe departe aşa... În prima zi am mers printr-o băltoacă blocată la un moment dat de papură. Fiindcă trebuia să merg numai prin râu, rupeam sau culcam crengile din faţa mea, mă împiedicam de gunoaie şi sticle, călcam printre şerpi şi broaşte. Pe alocuri era doar nămol - simţeam că mă scufund şi mă ţineam disperat de stufăriş. Mă aplecam pe sub ramurile copacilor, iar când îmi apăreau în cale baraje din crengi - destul de multe -, săream peste ele şi ridicam după mine barca de vreo 30 de kg. Am sărit şi de pe o cascadă, împreună cu barca. Cele mai triste erau locurile în care râul era sec şi nu aveam altă ieşire decât să târâi barca în spate. În plus, atâta murdărie ca în Bâc n-am mai văzut nicăieri. Şi atunci mi s-a luminat în faţă şi am înţeles că nebunia lipsită de sens prin care trec e ceva familiar pentru toţi cetăţenii RM şi că faţa Bâcului este faţa R. Moldova”, ne povesteşte artistul. (articol complet aici)

Sursa TIMPUL