Basarabeni şi ziare despre Basarabia la Paris (1919-1920)

Este mai puţin cunoscut faptul că, în anii 1919-1920, în capitala Franţei - unde, după terminarea Primului Război Mondial, îşi desfăşura lucrările Conferinţa de pace a Marilor Puteri învingătoare - au apărut şi câteva ziare dedicate Basarabiei ce au contribuit foarte mult la crearea imaginii despre provincia dintre Prut şi Nistru în Europa. Este vorba, înainte de toate, de ziarul La Bessarabie. Bulletin du Bureau de presse bessarabien, editat la Paris, în limba franceză, evident, de la 10 decembrie 1919 până la 30 aprilie 1920.

Din cauza mai multor greutăţi, el a apărut neregulat, în schimb - sub îngrijirea unui adevărat prieten al românilor, în special al basarabenilor, J. Charpentier. Colaboratori activi ai ziarului în cauză au fost membrii delegaţiei basarabene sosite la Paris, pe lângă delegaţia oficială română, în legătură cu desfăşurarea lucrărilor Conferinţei de pace: Ion Pelivan, Sergiu Cujbă, Ion Codreanu şi Gheorghe Năstase. Aceştia au tipărit în paginile lui numeroase materiale în care demonstrau legitimitatea Unirii, la 27 martie/9 aprilie 1918, a Basarabiei cu România. Or, în cadrul forului respectiv, Marile Puteri învingătoare (Franţa, Anglia, SUA, Italia, Japonia etc.) urmau să ia în discuţie, după cum se ştie, multiplele probleme legate de sfârşitul Primului Război Mondial, de consecinţele şi rezultatele lui, printre care figura şi chestiunea Unirii Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei cu România. De aceea, propagarea printre participanţii la conferinţă şi, în genere, pentru opinia publică europeană, a adevărului despre mult pătimitul ţinut basarabean constituia, la acel moment, o sarcină extrem de importantă. Un mare rol în realizarea ei, incontestabil, l-a jucat şi gazeta La Bessarabie. Bulletin du Bureau de presse bessarabien. Anume astfel au putut fi contracarate o serie de acţiuni murdare ale unor susţinători aprigi ai intereselor ruseşti în Basarabia (A. Krupenski, A. Schmidt ş.a.), sosiţi atunci la Paris special cu acest scop.

Este semnificativ că, de la 18 martie 1920, în subtitlul ziarului, cuvântul bessarabien a fost înlocuit cu termenul roumain.

În aceeaşi ordine de idei, e de menţionat că în intervalul de timp 10 decembrie 1919 - 4 februarie 1920, tot la Paris, a apărut şi o ediţie în limba engleză a respectivei publicaţii Bessarabia. Issued by the Bessarabian Press Bureau, care, de asemenea, şi-a adus contribuţia la propagarea adevărului despre Basarabia în rândurile opiniei publice europene, tipărind, ca şi ediţia în limba franceză, materiale dintre cele mai diverse despre semnificaţia Unirii ţinutului, la 27 martie/9 aprilie 1918, cu Patria istorică.

În sfârşit, ţinem să subliniem că în primăvara anului 1920, în acelaşi Paris, a apărut şi un ziar în limba română despre Basarabia, intitulat sugestiv Imaginea Basarabiei. S-a editat lunar, cu un bogat material documentar şi ilustrativ privind istoria provinciei, istoria poporului român în ansamblu. Era destinat, evident, românilor, inclusiv celor originari din provincia de la răsărit de Prut, stabiliţi acolo în urma primei conflagraţii mondiale.

E clar că, fără ajutorul unor importante personalităţi franceze, cum ar fi redutabilul istoric şi geograf Emmaniuele de Martonne, jurnalistul J. Charpentier etc., ziarele despre care am vorbit mai sus nicicum n-ar fi putut apărea în capitala Franţei în perioada analizată. De altfel, ca şi cele câteva broşuri în limba franceză semnate de Ion Pelivan: L’Union de la Bessarabie ŕ la mčre patrie - la Roumanie (Paris, 1919), Les droits des Roumains sur la Bessarabie au point de vue historique, ethnique et de l’ autodétermination (Paris, 1920), La Bessarabie sous le régime russe. 1812-1918 (Paris, 1919), L’etat économique de la Bessarabie (Paris, 1920) etc.

După cum se ştie, însuşi profesorul Emmaniuele de Martonne, ajutându-i pe basarabeni, a editat atunci la Paris, în limbile franceză şi engleză, o serie de lucrări extrem de interesante despre Basarabia: Choses vues en Bessarabie (Paris, 1919), What I have seen in Bessarabia (Paris, 1919), Questions européennes: la Bessarabie (Paris, 1919) etc. Din fericire, aceste lucrări mai pot fi găsite în unele biblioteci din Chişinău şi cei interesaţi au posibilitatea să le lectureze, ca să tragă concluziile de rigoare.

Valeriu Popovschi,

dr. în istorie, conferenţiar cercetător,

pentru TIMPUL