Vaclav Havel: „O vară prea frumoasă ca să se termine cu bine”

După 40 de ani de la evenimentele petrecute în Cehoslovacia, când Moscova a decis să înăbuşe brutal orice formă de rebeliune politică în lagărul comunist pe care îl patrona, fostul disident şi preşedinte ceh Vaclav Havel, unul dintre artizanii căderii comunismului la Praga în 1989, îşi aminteşte clar despre luna august a anului 1968, când a participat la rezistenţa împotriva ocupaţiei Cehoslovaciei de către trupele sovietice. „Vara aceea, plină de speranţe şi de bucurie, am petrecut-o la cabana mea, cu prieteni. Unul dintre ei, actorul Jan Triska, spunea că este prea frumos ca să se termine cu bine”, povesteşte Havel, care avea 31 de ani la acea vreme şi era deja celebru ca dramaturg al teatrului absurdului. În noaptea de 20 spre 21 august, când tancurile au sosit pentru a înăbuşi reformele „Primăverii de la Praga”, lansate de Alexander Dubcek, Vaclav Havel îşi petrecea seara la Liberec. A rămas o săptămână în acest oraş din nord-vest pentru a participa activ la rezistenţă. Când tancurile forţelor de ocupaţie au sosit în acest oraş cu 100.000 de locuitori, în piaţa mare unde se adunase o mulţime de oameni, „a fost un masacru”, povesteşte el. Unsprezece persoane au fost ucise la Liberec din primele ore ale ocupaţiei. „Am văzut un tanc trăgând, înăuntru erau băieţi speriaţi, care nu ştiau unde se află şi nici de ce”, continuă fostul preşedinte. Împreună cu Jan Triska, am intrat curând în rezistenţă. Am înfiinţat o echipă la primărie, scriam comentarii zilnice pentru postul de radio regional”, îşi aminteşte Havel, citat de „NewsIn”.

„A fost o epocă fascinantă, marcată de solidaritate universală”, îşi aminteşte cel care a devenit şef de stat în 1989, după căderea comunismului, până în 2003. „În faţa primăriei, era o bandă de hipioţi pletoşi care cântau „Massachusetts” şi alte cântece. În prima zi de ocupaţie, liderul lor, poreclit „Preotul”, a venit să îl vadă pe primar: „şefu’, suntem la dispoziţia dumneavoastră. Ce trebuie să facem?”. Li s-a spus să fure indicatoarele de pe străzi pentru ca invadatorii să nu se poată orienta prin oraş”.

… După o săptămână, Dubcek şi ceilalţi reformatori, arestaţi şi transferaţi în URSS, au sfârşit prin a semna jurăminte reînnoite de credinţă Kremlinului, care au îngropat orice speranţă reformatoare. „Săptămâna noastră de rezistenţă s-a sfârşit odată cu întoarcerea lui Dubcek de la Moscova”, îşi aminteşte Havel, care, alături de alţi membri ai rezistenţei de la Liberec, a criticat foarte aspru supunerea lui Dubcek faţă de Kremlin. În cele două decenii care au urmat a avut loc, potrivit lui, o „puternică demoralizare a societăţii”. Unii au ales să emigreze, precum Jan Triska în Statele Unite. Havel a rămas şi a optat pentru disidenţă, o alegere pe care a plătit-o cu cinci ani de închisoare. Apoi a venit Revoluţia de catifea din 1989 când, îşi aminteşte el, „totul era deja foarte diferit”. „Oamenii nu mai doreau un „socialism cu faţa umană”, ci libertate”.

(Preluat cu prescurtări din „Ziua”)

Sursa TIMPUL