Guvernarea comunistă încearcă să înfiinţeze o organizaţie antiromânească în rândurile studenţilor basarabeni din România?

autor: Lukas Notarras

Buna ziua!
Sunt un basarabean care-şi face studiile în România, sunt în anul II la o universitate din Bucureşti, la o facultate de ştiinţe politice. Nu-mi voi divulga identitatea, din motive care vor deveni, sper, clare pe parcursul lecturii acestui mesaj. Vreau să comunic opiniei publice din Republica Moldova şi România câteva fapte care ar putea trezi interesul acesteia.
M-am întors de la Bucureşti în dimineaţa zilei de 24 iulie. Peste aproximativ trei ore, a sunat telefonul. Vocea nesigură şi puţin răguşită de la celălalt capăt al firului, total necunoscută mie, se recomandă cu numele Ion. Următoarele sale cuvinte au fost: „Dumneavoastră faceţi studiile la România?”. După ce auzi răspunsul meu pozitiv, îmi spuse că reprezintă un ONG, numit „Civilizaţia XXI”, şi că realizează un studiu cu privire la studenţii basarabeni din România, în special în aspectele care ţin de condiţiile de studiu şi de trai ale acestora. Am stabilit o întâlnire pentru după-amiaza zilei următoare la o terasă din centrul Chişinăului. Ion s-a dovedit a fi un bărbat în jurul vârstei de treizeci de ani, smolit, de statură medie. La începutul discuţiei, şi-a scos un carneţel şi un pix şi mi-a pus câteva întrebări generale, despre universitatea la care îmi fac studiile, numărul de studenţi basarabeni, cazare, condiţii de trai. Răspundeam repede, fără să stau pe gânduri. Ion şi-a făcut câteva însemnări în carneţel. L-am întrebat de unde a făcut rost de numărul meu de telefon. Îl luase de la liceul meu, prin intermediul Ministerului Educaţiei. Următoarea mea întrebare a fost dacă acest minister a comandat studiul, iar răspunsul a fost negativ, deşi din următoarele sale cuvinte reieşea altceva. Ministerul de Externe şi Ministerul Educaţiei erau, după spusele lui, parteneri la proiect şi finanţatori ai acestuia. Mi-a spus că studiul priveşte, de fapt, toţi studenţii moldoveni care studiază în afara republicii, iar el se ocupă de ţările din vecinătate. Mi-a povestit, în câteva cuvinte, despre greutăţile pe care le întâmpină studenţii noştri în străinătate. „Cu România, parcă nu avem chiar aşa mari probleme”, a adăugat el. Îmi dădeam seama că încearcă să îndrepte discuţia pe un făgaş dorit de el, dar am preferat să aştept, să vad ce se întâmplă. În sfârşit, m-a întrebat dacă avem probleme cu autorităţile din România, cu cetăţenii şi cu colegii noştri români. L-am rugat să concretizeze întrebarea, deşi începeam deja să bănuiesc ce va urma. Ion mi-a spus că se referă la „atitudini ostile faţă de ţara noastră” , cum ar fi, de exemplu, emiterea unor afirmaţii precum că Moldova nu e ţară, ci o provincie a României şi că teritoriul dintre Prut şi Nistru ar trebui să intre în componenţa statului român.
După ce am auzit aceasta, am hotărât să scot cât mai multe informaţii de la el. L-am lăsat să creadă că nu ştiu despre ce mi se vorbeşte. După ce i-am spus că în prezenţa mea nimeni nu făcuse asemenea afirmaţii, l-am rugat să-mi povestească mai exact la ce se referă şi de ce, adică, ar trebui să se comporte colegii noştri din România în acest mod. Şi Ion a început să-mi povestească...
In primul rând, am făcut o incursiune în istorie. Aveam să aflu că Moldova este mai veche decât România, şi chiar decât principatul Ţării Româneşti, că termenii „român” şi „limba română” s-au născut în 1862, că moldovenii nu s-au numit niciodată români.
Îmi expunea tocmai binecunoscuta viziune antiromânească a lui Stati şi Stepaniuc.
Despre anul 1918 a spus că este o chestiune controversată, că, totuşi, Basarabia, din cauza slăbirii Rusiei, a intrat în sfera de influenţă a României, lucru care nu s-a mai întâmplat în 1991, odată cu dezintegrarea URSS, din diferite cauze. Au urmat elogii aduse preşedintelui Voronin. Totodată, pe Ion l-a deranjat foarte mult faptul c primarul general al Chişinăului, Dorin Chirtoaca, în timpul unei vizite la Bucureşti, i-a înmânat lui Traian Băsescu un vas cu pământ, spunându-i că e pământ românesc din Basarabia. M-a întrebat dacă ştiu ceva despre Organizaţia Moldovenilor din România. Evident, i-am zis ca nu, şi atunci mi-a descris în culori sumbre autorităţile de la Bucureşti care nu permit fraţilor noştri moldoveni din România să se declare minoritate naţională şi le-au desfiinţat organizaţia. Dacă în 1812 Moldova rămânea întreagă, cine ştie, poate în 1859 ţara s-ar fi numit Moldova, nu România, că ştii că Moldova era mai mare decât Muntenia. Ascultam aceste aberaţii cu consternare, dar şi cu mult amuzament, pentru că mă simţeam ca teleportat în Casa de Nebuni a lui Ion Buraga de la „Jurnal de Chisinau”. (articol complet aici)

Sursa JURNAL