Republica Moldova - brandul sărăciei

Potrivit calculelor efectuate de Veaceslav Ioniţă, expert la IDIS „Viitorul”, 15 la sută din cetăţenii R. Moldova sunt bogaţi, 20 de procente formează clasa medie, iar restul populaţiei o duce prost şi foarte prost. Criteriul după care a fost făcută această clasificare este puterea de cumpărare a persoanelor. Dacă cei bogaţi cumpără fără să-i intereseze preţurile, iar clasa de mijloc cheltuieşte numai 25 la sută din salariu pentru produsele alimentare, cei săraci abia de leagă tei de curmei să existe.

Amanunte pe Jurnal TV

Pierre Andrieu, Ambasadorul Republicii Franceze la Chişinău:

„În domeniile dificile, efortul trebuie să fie mai mare…”

Astăzi poporul francez serbează cea de-a 219-a aniversare de la căderea Bastiliei - eveniment care, la 14 iulie 1789, a pus începutul unei noi epoci în istoria modernă a Franţei. Este Ziua Naţională a unuia dintre cele mai puternice state europene care, de la 1 iulie 2008, este şi preşedinte al Uniunii Europene, preluând mandatul de şase luni de la Slovenia. Şi în aceste condiţii, Parisul îşi reiterează susţinerea pentru atât de tânăra - în comparaţie cu multiseculara istorie a hexagonului - Republica Moldova, amintindu-ne: „Franţa este prietenul vostru…”.

Sorina Ştefârţă

Retragerea Irlandei nu este o soluţie

- Domnule Ambasador, aş vrea să încep cu o întrebare oarecum delicată. Acum o lună, la 13 iunie, irlandezii au spus un „nu” hotărât Tratatului de la Lisabona, care venea să înlocuiască ceea ce s-a numit Constituţia Europeană, „îngropată” acum doi ani de un alt „nu” hotărât spus, la o distanţă de doar câteva zile, de olandezi şi francezi. Ce e de făcut în această situaţie?

- Asta e democraţia. Este opţiunea exprimată de poporul irlandez - în tot cazul, de o majoritate de circa 54 la sută a acestuia - care, probabil, consideră că respectivul tratat nu-i reprezintă interesele şi năzuinţele. Vox populi, vox Dei, au spus anticii… Desigur, am putea să justificăm acest „nu” prin lipsa de comunicare suficientă, de informare completă şi concludentă sau de explicaţii detaliate pe care guvernul irlandez ar fi trebuit să le aducă cetăţenilor săi cu privire la acest tratat care - deşi e simplificat - are totuşi 300 de pagini. Dar trebuie să recunoaştem, totodată, că aceste probleme sunt valabile pentru toate guvernele europene şi că, dacă s-ar recurge la noi referendumuri, ne-am putea confrunta şi cu noi voturi negative.

- Totuşi, în săptămânile ce au trecut de la referendum, mai multe voci europene au afirmat că Irlanda ar fi fost cea mai puţin motivată să spună acest „nu” pentru noul proiect al UE. Unul dintre foştii premieri danezi a lansat chiar ideea că Irlanda ar trebui să se retragă din UE…

- Toată lumea ştie că reuşita economiei irlandeze din ultimii ani se datorează, înainte de toate, faptului că această ţară a aderat la UE, beneficiind de avantajele şi ajutorul financiar oferit de Comunitatea Europeană. Cu toate acestea, opinia daneză nu e decât o… opinie şi nu cred că retragerea Irlandei ar fi o soluţie pentru restul UE. Să nu uităm, totodată, că tocmai Danemarca face uz de o serie de derogări de la regulile UE, cum ar fi moneda naţională, bunăoară…

- Când, acum un an şi jumătate, Germania preluase preşedinţia UE, una dintre priorităţile anunţate a fost găsirea unei soluţii pentru criza constituţională de atunci. La final de mandat, Angela Merkel a oferit soluţia de consens, sub forma Tratatului de la Lisabona. Ar putea Franţa să-şi propună, în aceeaşi manieră, soluţionarea „crizei de Tratat” ca prioritate?

- Mai întâi, vreau să menţionez că, aşa cum la Chişinău nu există reprezentanţa diplomatică a Sloveniei, noi am asigurat şi preşedinţia slovenă aici… Nu ştiu dacă soluţionarea acestei crize va fi o prioritate, cu siguranţă însă va fi un dosar căruia preşedinţia franceză îi va acorda extrem de multă atenţie. Preşedintele Nicolas Sarkozy a avut deja un discurs în acest sens la Bruxelles, el intenţionează să întreprindă o vizită în Irlanda. Oricum, Consiliul European şi-a luat patru luni pentru reflecţie, după care va decide cum se va proceda. Eu sunt convins că soluţiile vor fi găsite, dar desigur că evenimentele se vor derula cu o oarecare întârziere ca urmare a votului irlandez.

Clima, energia şi migraţia

- Ce alte dosare vor mai constitui „teme fierbinţi” pentru preşedinţia franceză a UE?

- Sunt câteva. Este vorba, înainte de toate, de problemele climaterice şi ale protecţiei mediului, cele ce ţin de energie şi controlul migraţiei, precum şi chestiuni referitoare la apărare.

- Pentru ţara dvs., anul care s-a scurs a fost marcat de mariajul preşedintelui Sarkozy. Există însă, cu certitudine, şi alte elemente care constituie imaginea Franţei de astăzi. Care sunt ele?

- Este adevărat că presa atât franceză, cât şi cea internaţională, a excelat şi chiar exagerat pe alocuri în reflectarea acestui subiect. Preşedintele Republicii Franceze are dreptul să fie om şi dreptul de a fi fericit.( articol complet aici)

Sursa TIMPUL

Cetăţenii Republicii Moldova pot tranzita Romania fara vize, dar cu conditii

Foto: www.presa-zilei.ro

Romania asigura, incepind cu 11 iulie 2008, libertatea tranzitului pe teritoriul ei a cetatenilor din Republica Moldova care dispun de viza Shengen sau au drept de sedere in spatiul Uniunii Europene. Astfel, Bucurestiul va permite cetatenilor moldoveni sa tranziteze pe o perioada de 5 zile teritoriul sau fara a mai avea nevoie de viza romaneasca. Totuşi doritorii de a tranzita teritoriul statului vecin trebuie să îndeplinească anumite condiţii. România va recunoaşte unilateral anumite documente ca fiind echivalente cu vizele naţionale în cazul tranzitului teritoriului naţional de către cetăţenii statelor terţe supuşi obligaţiei de a deţine viză.

Astfel, pot tranzita România, într-o perioadă care nu depăşeşte 5 zile, fără a obţine în prealabil o viză română de tranzit, cei care:

1. sunt titulari ai unuia dintre următoarele vize şi documente eliberate de statele membre ale Uniunii Europene care aplică integral acquis-ul Schengen - Austria, Belgia, Cehia, Estonia, Franţa, Finlanda, Germania, Grecia, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Olanda, Polonia, Portugalia, Spania, Slovenia, Slovacia, Suedia, Ungaria -, precum şi de Danemarca, Islanda, Norvegia:

• o "viză uniformă" (Schengen) (menţionată la articolul 10 din Convenţia de punere în aplicare a Acordului Schengen);

• o "viză de lungă şedere" (menţionată la articolul 18 din Convenţia de punere în aplicare a Acordului Schengen);

• un "permis de şedere", inclus în anexa IV la Instrucţiunile Consulare Comune.

2. posedă o viză de scurtă şedere, o viză de lungă şedere sau un permis de şedere valabile eliberate de Bulgaria (conform anexei la Decizia 582/ 2008) şi Cipru (conform anexei la Decizia 895/ 2006);

3. posedă un permis de şedere valabil eliberat de Elveţia şi Liechtenstein (conform anexei la Decizia nr. 896/ 2006/ CE).

Ministerul Afacerilor Externe atrage atenţia asupra următoarelor aspecte:

• durata de valabilitate a vizelor şi documentelor menţionate trebuie să acopere durata tranzitului;

• chiar dacă sunt scutiţi de obligaţia obţinerii vizei române de tranzit, cetăţenii în cauză trebuie să deţină un document de identitate valabil de trecere a frontierei, precum şi documente justificative ale scopului şi condiţiilor de călătorie şi să facă dovada că posedă suficiente mijloace de subzistenţă pe perioada tranzitului (condiţii de intrare stabilite la articolul 5 (1) din Regulamentul 562/ 2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 15 martie 2006 – Codul Frontierelor Schengen);

Ministerul român de externe atenţionează că poate fi refuzată intrarea cetăţenilor statelor terţe ale căror nume figurează pe listele naţionale de alerte ori care constituie o ameninţare la adresa securităţii naţionale, ordinii publice sau relaţiilor internaţionale.

Amintim că decizia de a anula vizele de tranzitare a României de către cetăţenii Republicii Moldova a fost anuntata de ministrul de Externe, Lazar Comanescu in cadrul ultimei sale vizite la Chisinau.

Sursa: UNIMEDIA

Bâcul - un copil izolat şi încăpăţânat

„Bâcul e personajul izolat şi ignorat de toţi, care îşi construieşte singur lumea sa sălbatică. Chiar de la prima atingere, el se revoltă, se opune, îţi creează numai probleme. Am avut o sumedenie de necazuri din cauza lui - fiecare metru mi s-a dat cu greu. Bâcul e un copil încăpăţânat, căruia nu i s-a acordat atenţia cuvenită la vârsta respectivă şi el, formându-se din capul lui, acum se încăpăţânează. Cu toate acestea, el mi-a trezit mult respect, fiindcă e cartea de vizită a capitalei RM, aşa cum sunt râurile Sena - în capitala Franţei sau Moscova - în cea a Rusiei”.

Pavel Păduraru

Aşa caracterizează Bâcul artistul Ghenadie Popescu, care de joia trecută până marţi a parcurs râul în lungime, mergând pe jos, prin apă, şi târâind din urmă o luntre din poliester. Popescu n-a putut să-şi înceapă drumul din satul Temeleuţi, Călăraşi, cum îşi programase iniţial, deoarece de aici până în s. Bucovăţ, Bâcul e secat şi plin de stufăriş. Luni, Ghenadie, însoţit de biologul Vlad Postolachi, care îl filmează de pe mal, au ajuns la Chişinău, urmând să-şi continue calea până în s. Gura Bâcului, r-l Anenii Noi, unde râul se varsă în Nistru. Ajungând însă la gara Revaca, artistul n-a mai rezistat fizic şi s-a oprit.

„Omul-torbă” nu poate fi oprit…

În Bâc, Ghenadie Popescu a purtat pălăria şi tradiţionalul său costum de poliester, fiind încălţat în cizme pescăreşti, iar în barcă a avut un sac din acelaşi material, în care păstra nuci, brânză şi slănină. Artistul şi-a cusut hainele respective anul trecut şi de atunci, când se îmbracă în ele, susţine că se transformă în „omul-torbă”, care reprezintă poporul. Iată cum ne explică Ghenadie mersul prin Bâc:

„Omul-torbă” se bagă oriunde. Dacă el vrea să vadă Bâcul pe viu, nimeni nu-l va putea opri să-şi ia torba, să coboare în apă şi să cotrobăiască prin nămol. Pe Bâc, „omul-torbă” a depus un efort nebun, dar absolut inutil. El ştia din start că nu va câştiga nimic, că nimeni nu-l va lua în seamă, că problema curăţării şi amenajării Bâcului este irealizabilă în condiţiile în care trăieşte, totuşi, nimic nu poate fi un obstacol pentru el. Cu ochii închişi, „omul-torbă” merge înainte”.

„Ce-i asta, măi?!”

Reacţiile la vederea „omului-torbă” în Bâc au fost diferite. Un tractorist din Străşeni, observându-l, a început să strige uluit: „Măi! Ce-i asta, măi?!”. O bătrână din Chişinău şi-a făcut semnul crucii şi a rupt-o de fugă de-i sfârâiau sandalele. Nişte copii l-au rugat să le permită să se joace cu „barca” şi „omul-torbă” a fost nevoit să le explice că aceasta nu e o jucărie, ci e transportul său. Iar un bărbat din capitală l-a rugat să-i vândă barca pentru băieţelul său. Un bătrân din Ungheni s-a oprit pe mal şi a început să le recite o poezie despre Bâc. Altul, din Străşeni, a vrut să ia apă din râu, dar când l-a văzut pe „omul-torbă”, a tresărit, exclamând: „Vai, Dumnezeule, ce debil!”.

„Am văzut faţa R. Moldova”

De la bun început, Popescu şi-a dat seama că va avea o călătorie dificilă, dar aceasta s-a dovedit a fi infernală. „Ne-am pornit doi şmecheri de la oraş şi unul se gândea că se va plimba pe mal cu camera în mână, iar altul - că va trage lejer o bărcuţă prin apă. N-a fost nici pe departe aşa... În prima zi am mers printr-o băltoacă blocată la un moment dat de papură. Fiindcă trebuia să merg numai prin râu, rupeam sau culcam crengile din faţa mea, mă împiedicam de gunoaie şi sticle, călcam printre şerpi şi broaşte. Pe alocuri era doar nămol - simţeam că mă scufund şi mă ţineam disperat de stufăriş. Mă aplecam pe sub ramurile copacilor, iar când îmi apăreau în cale baraje din crengi - destul de multe -, săream peste ele şi ridicam după mine barca de vreo 30 de kg. Am sărit şi de pe o cascadă, împreună cu barca. Cele mai triste erau locurile în care râul era sec şi nu aveam altă ieşire decât să târâi barca în spate. În plus, atâta murdărie ca în Bâc n-am mai văzut nicăieri. Şi atunci mi s-a luminat în faţă şi am înţeles că nebunia lipsită de sens prin care trec e ceva familiar pentru toţi cetăţenii RM şi că faţa Bâcului este faţa R. Moldova”, ne povesteşte artistul. (articol complet aici)

Sursa TIMPUL

(video) 6 iulie 1949 - cea mai neagră zi din istoria neamului

Ieri, în întreaga republiă a fost comemorată cea de-a 59-a aniversare de la deportarea de către sovietici a intelectualităţii şi a celor mai buni gospodari moldoveni. Un miting de doliu, la care au participat sute de oameni, a avut loc şi la stana de piatră din faţa Gării feroviare din Chişinău, unde urmează a fi înălţat un monument în memoria victimelor represiunilor staliniste. Moderată de Valentina Sturza, preşedinta Asociaţiei foştilor deportaţi şi deţinuţi politici din R. Moldova, manifestarea a început cu un minut de reculegere şi depunere de flori, după care preotul Ioan, parohul Bisericii Tuturor Sfinţilor, lăcaş care urmează a fi înălţat în memoria deportaţilor, a săvârşit un parastas.

La mitingul de doliu au vorbit mai mulţi foşti deportaţi. Ei au amintit, între altele, că, în timpul regimului sovietic, peste 900 mii de basarabeni şi-au găsit moartea în siberii de gheaţă, un milion de cetăţeni au fost exterminaţi, iar peste 800 mii s-au refugiat peste Prut. În aceeaşi perioadă, au spus vorbitorii, în R. Moldova au fost aduşi un milion trei sute mii de străini, care au fost asiguraţi cu locuinţe şi cu locuri de muncă.

Vă invităm să urmăriţi un reportaj la acest subiect, realizat de Pro TV Chişinău:

Valerian Revenco, fost deportat, care a recitat „Balada celor deportaţi” de Grigore Vieru, a menţionat că preşedintele Voronin n-are respect faţă de acest popor. „Noi, foştii deportaţi, suntem un balast pentru ei. Această stană de piatră va sta mult şi bine, cât comuniştii vor fi la putere. Ei nu vor să înalţe un monument jertfelor stalinismului, ci edifică în continuare monumente în memoria satrapilor bolşevici”, a mai spus el. La rândul ei, Raisa Panceha a specificat că, în secolul trecut, comuniştii au făcut 80 milioane de jertfe omeneşti. „Politica lor de genocid o continuă comuniştii de azi, prin alte forme…”, a spus ea....

Sursa UNIMEDIA