Formaţia TRIGON a reprezentat România la acest festival, fiind invitată de Institutul Cultural Român la Paris.
Vă prezentăm alăturat interviul dat în exclusivitate pentru Asociaţia Studenţilor din Moldova în Franţa de Anatol Stefăneţ, liderul grupului TRIGON.
Vă prezentăm alăturat interviul dat în exclusivitate pentru Asociaţia Studenţilor din Moldova în Franţa de Anatol Stefăneţ, liderul grupului TRIGON.
Aţi mai fost în Franţa? Cum aţi regăsit Parisul?
În '90 am venit încoace (Paris, n.n.) prima dată. Toată cariera mea artistică se trage din Franţa, pentru că primul meu album de muzică tradiţională folclorică a ieşit aici. Al doilea CD a fost iarăşi scos aici. Mai am două CD-uri într-un stil jazz ca la moldoveni care tot aici a fost scos la o casă de discuri şi mai am un album solo "Anatol Stefăneţ - bratsch solo". Ceea ce nu am obtinut acasă, am obţinut în Franţa şi atitudinea mea faţă de Franţa e cea mai bună pentru că aici am inceput o cariera de artist în adevaratul sens al cuvântului.
Cum este să reprezentaţi România la festival?
Pentru noi este bine - pentru noi, TRIGON, evident - pentru altcineva este mai puţin bine... . Mi-am dat demult seama de ceea ce suntem noi, ceea ce reprezentăm noi. Nu pot cânta o doină bănăţeană şi să-i spun că e moldovenească şi invers. Sunt nişte manipulări socio-politice care nu mă interesează. Eu am politica mea care se numeşte TRIGON.
Cum aţi regăsit publicul din Franţa?
De fiecare dată, la toate concertele noastre, e un alt public. Asta mă bucură pentru că descopăr alte nuanţe, noi, în publicul din sală. Şi asta nu se întâmplă numai în Franţa, ci peste tot pe unde am fost. Geografia formaţiei TRIGON este din Noua Zeelandă până în Insulele Canare, din Japonia până în Marea Britanie şi aşa mai departe. Să nu mai vorbesc de Europa toată, pe care am cutreierat-o în lung şi-n lat.
Activitatea formaţiei TRIGON este de 15 ani. S-au mai schimbat personajele din contextul formaţiei, eu am fost personajul care a fondat aceasta formaţie. Din 1992 şi până în prezent fiind acela care a încercat să stăpânească un gând redat prin muzică.
Care este locul muzicii jazz în muzica moldovenească actuală?
Tradiţiile jazz în Moldova au fost şi sunt cam slăbuţe în comparaţie cu alte ţări, dar, datorită apariţiei formaţiei TRIGON, datorită festivalului pe care il organizăm deja de şase ani la Chişinău, Etno Jazz Festival, am cultivat tradiţiile de jazz şi sperăm să avem nişte urmaşi care să continue această existenţă. S-a mai ameliorat situaţia jazzului în Moldova pentru că ceea ce ţine de muzica clasică, tradiţională sau de estrada au o situaţie mai bună. În cazul jazz-ului vom aduce noi un aport mai adânc.
Cunoaşteţi câteva nume de formaţii jazz din Moldova?
Din Chişinău?
Au apărut mulţi artişti care sunt pasionaţi de jazz dar formule nu prea avem, este formaţia TRIGON, formaţia lui Dorel Burlacu care este inspirat din TRIGON. Are câteva proiecte, a scos câteva CD-uri. Este Geta Burlacu, o tânără artistă care iarăşi este o performanţă a jazz-ului. Sunt mai mulţi care încearcă. Este sextetul Univox care iarăşi are o performanţă foarte bună. Se mişcă în această direcţie... Spre bine.
Am observat că folosiţi mai multe instrumente decât numărul membrilor formaţiei. Cum reusiţi să le stapâniţi şi să creaţi un spectacol? Am observat că aţi folosit chiar şi corpul uman ca instrument...
Suntem conduşi de un gând, o exprimare facută cu tot ce avem la îndemână. Dacă avem nevoie de trompetă, avem persoane care cântă la trompetă. Dacă avem nevoie de un cântăreţ... dacă e nevoie de toti, punem mână de la mână şi facem... Tot ce se întâmplă în scenă se datorează gândului care ne poposeşte, care ne vizitează. Asta e modalitatea prin care ne facem construcţiile muzicale.
Să înţeleg că pe scenă totul e ad-hoc, instantaneu?
Atitudinea artistului faţă de prestaţia scenică e foarte aparte. Eu o percep aparte pentru că prestaţia scenică astazi e puţin banalizată, datorită banilor care îi iau persoanele ("artistii" n.n.), datorită uşurinţei. A apărut o uşurinţă de a intra în scenă; scena e un altar care trebuie să fie foarte curat şi foarte cinstit ca să recapeţi nişte lucruri sfinte. Arta e un lucru sfânt... cel puţin pentru mine.
Cu ce impresii vă întoarceţi, ce planuri aveţi în viitorul apropiat şi când veţi reveni in Franţa?
Suntem foarte deschişi propunerilor şi suntem foarte bucuroşi de Institutul Cultural Român care ne-a invitat aici. Dacă ne invită în fiecare saptămână, venim în fiecare săptămână, nicio problemă pentru noi.
Ce le doriţi tinerilor basarabeni pe care i-aţi văzut aici în sală, care sunt peste hotare?
Să vină acasă.
Vă mulţumim pentru amabilitatea şi răbdarea cu care ne-aţi răspuns la întrebări şi vă aşteptăm să reveniţi.
Neapărat.
Alăturat, pentru cei care nu au reuşit să vină la concert, veţi găsi două piese din repertoriul formaţiei TRIGON puse la dispoziţie de managerul trupei.
În '90 am venit încoace (Paris, n.n.) prima dată. Toată cariera mea artistică se trage din Franţa, pentru că primul meu album de muzică tradiţională folclorică a ieşit aici. Al doilea CD a fost iarăşi scos aici. Mai am două CD-uri într-un stil jazz ca la moldoveni care tot aici a fost scos la o casă de discuri şi mai am un album solo "Anatol Stefăneţ - bratsch solo". Ceea ce nu am obtinut acasă, am obţinut în Franţa şi atitudinea mea faţă de Franţa e cea mai bună pentru că aici am inceput o cariera de artist în adevaratul sens al cuvântului.
Cum este să reprezentaţi România la festival?
Pentru noi este bine - pentru noi, TRIGON, evident - pentru altcineva este mai puţin bine... . Mi-am dat demult seama de ceea ce suntem noi, ceea ce reprezentăm noi. Nu pot cânta o doină bănăţeană şi să-i spun că e moldovenească şi invers. Sunt nişte manipulări socio-politice care nu mă interesează. Eu am politica mea care se numeşte TRIGON.
Cum aţi regăsit publicul din Franţa?De fiecare dată, la toate concertele noastre, e un alt public. Asta mă bucură pentru că descopăr alte nuanţe, noi, în publicul din sală. Şi asta nu se întâmplă numai în Franţa, ci peste tot pe unde am fost. Geografia formaţiei TRIGON este din Noua Zeelandă până în Insulele Canare, din Japonia până în Marea Britanie şi aşa mai departe. Să nu mai vorbesc de Europa toată, pe care am cutreierat-o în lung şi-n lat.
Activitatea formaţiei TRIGON este de 15 ani. S-au mai schimbat personajele din contextul formaţiei, eu am fost personajul care a fondat aceasta formaţie. Din 1992 şi până în prezent fiind acela care a încercat să stăpânească un gând redat prin muzică.
Care este locul muzicii jazz în muzica moldovenească actuală?
Tradiţiile jazz în Moldova au fost şi sunt cam slăbuţe în comparaţie cu alte ţări, dar, datorită apariţiei formaţiei TRIGON, datorită festivalului pe care il organizăm deja de şase ani la Chişinău, Etno Jazz Festival, am cultivat tradiţiile de jazz şi sperăm să avem nişte urmaşi care să continue această existenţă. S-a mai ameliorat situaţia jazzului în Moldova pentru că ceea ce ţine de muzica clasică, tradiţională sau de estrada au o situaţie mai bună. În cazul jazz-ului vom aduce noi un aport mai adânc.
Cunoaşteţi câteva nume de formaţii jazz din Moldova?
Din Chişinău?
Au apărut mulţi artişti care sunt pasionaţi de jazz dar formule nu prea avem, este formaţia TRIGON, formaţia lui Dorel Burlacu care este inspirat din TRIGON. Are câteva proiecte, a scos câteva CD-uri. Este Geta Burlacu, o tânără artistă care iarăşi este o performanţă a jazz-ului. Sunt mai mulţi care încearcă. Este sextetul Univox care iarăşi are o performanţă foarte bună. Se mişcă în această direcţie... Spre bine.
Am observat că folosiţi mai multe instrumente decât numărul membrilor formaţiei. Cum reusiţi să le stapâniţi şi să creaţi un spectacol? Am observat că aţi folosit chiar şi corpul uman ca instrument...
Suntem conduşi de un gând, o exprimare facută cu tot ce avem la îndemână. Dacă avem nevoie de trompetă, avem persoane care cântă la trompetă. Dacă avem nevoie de un cântăreţ... dacă e nevoie de toti, punem mână de la mână şi facem... Tot ce se întâmplă în scenă se datorează gândului care ne poposeşte, care ne vizitează. Asta e modalitatea prin care ne facem construcţiile muzicale.
Să înţeleg că pe scenă totul e ad-hoc, instantaneu?
Atitudinea artistului faţă de prestaţia scenică e foarte aparte. Eu o percep aparte pentru că prestaţia scenică astazi e puţin banalizată, datorită banilor care îi iau persoanele ("artistii" n.n.), datorită uşurinţei. A apărut o uşurinţă de a intra în scenă; scena e un altar care trebuie să fie foarte curat şi foarte cinstit ca să recapeţi nişte lucruri sfinte. Arta e un lucru sfânt... cel puţin pentru mine.
Cu ce impresii vă întoarceţi, ce planuri aveţi în viitorul apropiat şi când veţi reveni in Franţa?Suntem foarte deschişi propunerilor şi suntem foarte bucuroşi de Institutul Cultural Român care ne-a invitat aici. Dacă ne invită în fiecare saptămână, venim în fiecare săptămână, nicio problemă pentru noi.
Ce le doriţi tinerilor basarabeni pe care i-aţi văzut aici în sală, care sunt peste hotare?
Să vină acasă.
Vă mulţumim pentru amabilitatea şi răbdarea cu care ne-aţi răspuns la întrebări şi vă aşteptăm să reveniţi.
Neapărat.
Alăturat, pentru cei care nu au reuşit să vină la concert, veţi găsi două piese din repertoriul formaţiei TRIGON puse la dispoziţie de managerul trupei.
Valentin Măzărescu şi Violeta Griţcan
Foto: www.trigonjazz.com - http://www.trigonjazz.com/photo/cd3.jpg
